Cum comunica persoana cu autism?

Autistii au o maniera diferita, specifica de a face totul. Ei gandesc, percep, simt si comunica “altfel”. Persoanele afectate de aceasta tulburare, manifesta, din perspectiva comunicarii, urmatoarele:

• le lipseste initiativa comunicarii. Pot raspunde la intrebari daca sunt formulate clar, dar nu sunt ei cei care incep convorbirea.
• nu folosesc gesturi pentru a completa mesajul sau pentru a compensa lipsa limbajului verbal.
• expresiile faciale ce insotesc vorbirea sunt sarace.
• tonul, intonatia, ritmul, debitul verbal sunt "altfel", particulare, bizare.
• intelegerea mesajului este afectata.
• limbajul este marcat de intarzieri severe, iar daca este achizitionat, are o forma devianta.

Acesta aduna trasaturi ce atrag atentia asupra modului de vorbire al persoanelor cu autism. Trasaturile ce fac din limbajul autistilor unul diferit, sunt:

• ecolalia/a vorbi papagaliceste – inseamna a repeta fara sens cuvinte/propozitii. Aceasta imbraca mai multe forme:
  1. ecolalia imediata – sunt repetate cele auzite imediat ce persoana care vorbea a terminat sau in timp ce aceasta vorbeste. (La intrebarea: “Vrei sa mananci dulceata?” copilul raspunde: “Vrei sa mananci dulceata!/ Mananci dulceata!”)
  2. ecolalia intarziata/tardiva – este repetat un cuvant/propozitie auzita in alt moment si chiar in alt loc. (La florarie mama intreaba: “Cat e buchetul de crini?”. Acasa, intr-o conversatie fara legatura cu florile sau floraria, copilul repeta intrebarea pe care mama a adresat-o vanzatoarei.)
  3. ecolalia care porneste de la cuvinte cheie – se ataseaza unui enunt un cuvant ce nu se potriveste cu restul. (Mama spune: “Cat e kilogramul de rosii?”, iar copilul manifestandu-si ecolalia va zice: “Cat e kilogramul de creioane?”, “Cat e kilogramul de cuburi?”, “Cat e kilogramul de … ”)
  4. Persoanele cu autism pot incepe sa vorbeasca imitand ceea ce rostesc cei din jur. Unele dintre ele se opresc aici folosind limbajul ecolalic. Exista autori ce vad dincolo de ecolalie si afirma ca aceasta modalitate de exprimare denota o puternica dorinta de a interactiona si comunica.
• inversiunea pronumelui – in loc sa foloseasca persoana I (vreau, scriu) utilizeaza persoana a II-a referindu-se la el (vrei, scrii). Preluand prin imitatie vorbirea celor din jur, se exprima la persoana a II-a. (Nu va spune: “Vreau la toaleta!/Vreau toaleta!” ci “Vrei la toaleta!/Vrei toaleta!”)
• stereotipii verbale – rosteste aceleasi sunete/propozitii in diverse situatii: cand este agitat, cand lucrurile nu sunt suficient de clare, cand se produc schimbari si este asaltat de stimuli noi sau fara un motiv anume. (unul dintre copii are o stereotipie al carei final este “Hi five!”)
• nu pot generaliza. Aceasta incapacitate de a face generalizari, de a extinde ce a invatat si la alte situatii asemanatoare, explica de ce autistii:
  1. nu inteleg sarcinile date in forma negativa. Noi ne asteptam sa-si corecteze comportamentul fara sa le spunem concret ce sa faca, ci doar ce sa nu faca. (“Nu alerga asa!”)
  2. nu inteleg notiuni abstracte (vis, ideal, speranta) si nici cuvinte/expresii cu sens figurat (“Esti atat de frumos, ca imi vine sa te mananc!”)
  3. nu inteleg fraze lungi desi cunosc sensul fiecarui cuvant ce o alcatuieste.
  4. nu vad ansamblul, intregul.
  5. raspund gresit la intrebari. (i se arata un catel: “Ce este acesta?”, raspunde: “Ham, ham!”)
• intampina probleme in invatarea spatialitatii (pe/sub, in/langa, fata/spate, stanga/dreapta)
• folosesc asocieri, legaturi absolute intre: persoane si obiecte, o sarcina si un moment fix, cuvinte si o persoana/o situatie. Aceasta legatura este, in ochii nostri de persoane non-autiste, rigida si ciudata. (“Codita” este numele dat de un copil terapeutului sau in urma unei astfel de legaturi - intre persoana si modul in care aceasta are parul aranjat)
• vocea poate suna plictisitor, fiindca nu inteleg ce inseamna intonatia.
• continutul exprimat este afectat de modul autist de gandire. Nu pot face fraze bune, nu le spun fluent, se balbaie oarecum, lipesc lucrurile gresit, fara logica. (“Craciun de brad”, “lup de foame”) Povestea spusa de un autist poate parea haotica. Fara inceput si/sau fara sfarsit, cu multe detalii. O parte din ei cand sunt intrerupti o iau de la capat. Nu pot povesti pe scurt. Le vin in minte lucruri ce nu sunt importante.

logoped: Aron Ana-Maria